vineri, 30 decembrie 2016

Confirmările continuă...

        Într-o bătălie trebuie să folosești arme similare cu acelea ale inamicului. E cvasiinutilă - din acest punct de vedere - recenzia unui specialist la o carte ”tracomană” dacă e publicată într-o revistă de cultură cu o sută de cititori. Textele istoricilor și arheologilor trebuie să populeze internetul. Specialiștii trebuie să-și depășească inhibițiile față de dialogul prin new media cu un public în parte neștiutor, în parte ostil și arogant. Pagini web cu acest scop sau în care sunt demontate teoriile dacomane există. De remarcat website-ul anonimului ”Velico Dacus” (care numai amator în ale istoriei nu poate fi etichetat)107, cel al lui Sorin Olteanu (Sorin Olteanu’s Linguae Thraco-Daco-Moesium)108, revista Historia.ro, cu articolele și interviurile sale109, sau ”Enciclopedia Dacica” (”Enciclopedia Dacica nu este un loc în care reinventăm istoria, scopul ei este de a servi istoria. Echipa ENDA încearcă să plaseze informația istorică la granița dintre lumea academică și cea consumatorilor de istorie. Altfel spus, încercăm să devenim un nod informațional util întregii societăți românești”)110.


107. http://velicodacus.blogspot.ro
108. http://soldtm.ro
109. Zoe Petre, ”Niciunul dintre compatrioții noștri nu are un stră-străbunic dac de care să-și amintească” (un interviu cu Alexandru Vulpe de C.Plăiașu). http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/sintagma-str-mo-ii-no-tri-daci-ar-trebui-discutat; M.-A. Aldea, ”Dacismul ca sectă sau crede și nu cerceta” (după http://www.visteria.ro/Istoria-romanilor-Articole/Articole-Antichitate/DACISMUL-CA -SECTA-SAU-CREDE-SI-NU-CERCETA.html), o critică a articolului lui D.Badilă, ”Latinizarea limbii dace - un basm de adormit lingviștii”; Irina-Maria Manea, ”Dacomania sau cum mai falsificăm istoria”, http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/dacomania-cum-mai-falsific-m-istoria. 110. http://www.enciclopedia-dacica.ro/?option=com_content&view=article&id=661%26Itemid=311.

        Ceea ce ați citit mai sus, este un citat din cartea dlui. Mihai Bărbulescu, Arheologia azi, în România (pag. 178), istoric profesionist cu o lungă experiență în România, în prezent director al instituției „Accademia di Romania” din Roma. O carte care prezintă arheologia românească cu bune și cu rele, îmi permit să spun obiectiv, lucru care recomandă cartea spre lectură. Cine dorește să afle problemele din istoriografia românească această carte ar trebui s-o citească, nu bloguri care vând adevăruri ce se găsesc la orice colț de stradă. Și cu asta nu spun că este o carte sau un autor perfect ci doar abilitat și unul dintre cei potriviți în a discuta și acuza părțile ce trebuiesc corectate în istoriografia românească. Dacă reușește sau nu să atingă problemele delicate și să ofere posibile soluții, vă las pe dv. să decideți.

        În acest context, am avut plăcerea să descoper că am fost citat (de mai multe ori în carte, nu doar în paragraful de mai sus) și că munca mea are o nouă aprobare a unui istoric profesionist. Mai mult decât atât, dl. Bărbulescu mi-a făcut onoarea să mă așeze lângă nume precum: Sorin Olteanu, amicii de la Enciclopedia Dacica, historia.ro, Zoe Petre ș.a. Asta nu aduce, acestui blog, mai multă valoare decât informația care se află în el. Informația este disponibilă celor ce doresc s-o găsească. Dar pe lângă vizitatorii, în număr destul de mare, pentru a continua acest excurs, aceste confirmări mă fac să-mi continui munca. Și nu oricum ci cu plăcere. Și să-mi indice că mă aflu pe drumul cel bun, indiferent de comentariile care au apărut și vor mai apărea pe aici.
        Au existat, există și vor exista întotdeauna câteva categorii de oameni: profesioniștii care știu exact cum decurg lucrurile cu această ramură științifică, istoria, există profesioniști care ar putea face mai mult în profesia lor, există pasionați care studiază, există oameni dezinteresați de fenomen dar care pot menține o linie decentă într-o discuție referitoare la subiect și există un segment, care nu va dispărea niciodată, de credincioși, orbi la orice argument logic, în unele teorii fantasmagorice care nu au nici o tangență cu istoria și bunul simț logic. Unora le recomand cartea dlui. Bărbulescu, altora blogul de față, pentru liderii curentului dacoman am, încă, speranța că într-o zi, un istoric profesionist va avea curajul să stea cu ei la masă și să dea cu ei de pământ direct proporțional cu deserviciul pe care l-au adus culturii române, iar oilor lor care îi urmează orbește și care nu au nici cea mai mică speranță de vindecare nu le urez nimic, deoarece, cei care „știu”, nu întreabă niciodată și le explică crescătorilor de castraveți cum se cresc, cum se gătesc și cum se consumă castraveții, vor exista întotdeauna.

luni, 19 decembrie 2016

Derâdere despre coaliția dacomană

        Începeam să mă plictisesc din cauza liniștii din tabăra dacomană, dar AdD și-au făcut datoria și m-au trezit din letargie. Și nu oricum ci printr-o monstruoasă coaliție cu Formula AS! Adică să ne înțelegem: am mai văzut articole Formula As și sunt povești, nu au mari pretenții a fi altceva. La fel, în cazul de față, o echipă Formula AS s-a deplasat în Polonia pentru a da de niște brățări dacice de aur. Și dumnealor povestesc toată povestea. E în regulă. E o poveste și gata, fără concluzii care să răstoarne prezenta ordine mondială. Adică doar puțin: «Informaţia legată de cele două noi brăţări dacice cu ferestre este extraordinară: pe harta lui Marcin Rudnicki, în nordul Poloniei, pe lân­gă Gdansk, erau cunoscute până acum trei exem­plare. Din start, acum avem cinci brăţări la Gdansk, plus cele 11 din Româ­nia! Dacă le pu­nem la socoteală şi pe cele două din nordul Ger­maniei, avem la Bal­tica aproape la fel de multe bră­ţări “tip Şimleu Silvaniei”, câte au fost găsite la noi în ţară! Şi, la cât de cu spor şi de serios se face arheologie în Polonia, n-ar fi exclus ca în doi ani să avem mai multe brăţări dacice la Ma­rea Baltică decât în Ardeal!». Hm! Să fie Formula AS pe urma a ceva interesant?!? S-ar putea, deoarece AdD vin ca o invincibilă ariergardă și sprijină fantastica avangardă FAS: «O muncă importantă cât opera a 100 de istorici sau chiar mai mult! În acest fel am putea defini uriașa însemnătate a muncii jurnaliștilot [aici este greșeala AdD nu VD - notă VD] de la Formula As, în frunte cu directoarea revistei, Sânziana Pop. O echipă extraordinară care, de mai bine de 10 ani, descoperă urmele dacilor și vlahilor din toată Europa, rescriind pentru noi istoria.». Oare avem daci în Polonia mai mulți, mai puternici și mai șmecheri decât cei din Dacia?!? Poate dacii din Polonia au învins Imperiul Roman?!? Aproape sigur! Într-un univers paralel. Cel în care trăiește monstruoasa coaliție. Hai s-o lămurim: eu nu zic că e așa sau nu. Eu zic doar atât: în primul rând, sărind puțin granița, Mala Kopanya e studiată și răstudiată (v. AICI pentru studii de calitate), noutate este doar pentru monstruoasa coaliție, care abia acum au aflat și fac un tărăboi cât casa, dar revenind la brățări, cei de la FAS ne spun că «Un lucrător al muzeului ne-a pus la dispo­ziţiile lucrări extraordinare realizate… împre­ună cu istorici români, facilitându-ne, ulterior, accesul spre per­sonalul specializat în pe­ri­oada dacică.». I-auzi! În primul rând istoricii români știu despre asta. Ce este asta, nu prea știm că nu ni se comunică niște titluri (așa cum ar fi frumos din partea unor jurnaliști fantastici și nemaiîntâlniți precum cei de la FAS, sau așa se lasă să se înțeleagă din citarea AdD, pentru asta v. articolul original FAS, parte lăsată comod deoparte pentru nu-și da cu stângul în dreptul singuri, care este defapt rezumatul întregii povești) să ne putem lămuri în detaliu. În al doilea rând, nu numai dacii își îndoiau ritualic spadele (v. aici ca ex. aleator celebra spadă a lui Korisios). Revenind la brățări, de la FAS aflăm că: «Ne preia şi ne con­duce prin întreg muzeul, în vreme ce încearcă să afle unde au dispărut brăţă­rile de tip “Şimleu Sil­va­niei”. “Nu sunt expuse”, constatăm împreună, în faţa vitrinei în care ele s-au găsit până acum trei săptămâni. “S-a făcut o mare expoziţie şi am luat unele dintre exponatele de valoare. Mai e doar această brăţară, cu cap de şarpe, care pare să fie şi ea tot dacică, deşi e clar că nu e cea pe care o căutaţi”.». Apropo: «de tip „Șimleu Silvaniei”» este expresia FAS, nu a arheologilor menționați. Mai apoi: «Apoi îi arăt imaginea cu brăţa­ra de tip “Şimleu Silvaniei”. Pufneşte în râs. “Nu pot să cred că asta căutaţi voi! Căutaţi «brăţări cu feres­tre»? Tocmai am găsit două astfel de brăţări pe şan­tierul de la Skars­zewy, acum câteva luni”, spune Ewa. E o informaţie exclusivă, avea să îmi confirme şefa ei. Nimeni în afară de cele două arheoloage nu ştie despre această descoperire.» Aha! Cred că am citat destul.
        Să concluzionăm: în primul rând «The type 3 problem from pre-Roman Dacia has been partially or completely discussed in some studies or monographic papers16, thus seeing they are not specific only for pre-Roman Dacia. These products were widely spread, being known in Germany17, Poland18, ex Cehoslovacia19, Hungary20, Slovenia21. The probable origin of this bracelet type is in the similar bracelets with no cordornamentation22. These were discovered, in most cases, in contexts dated in LtC23. They raise some chronological and functional problems.» (v. AICI cu toate trimiterile necesare), în al doilea rând, AdD și FAS vor să răstoarne istoria cu două brățări care nu sunt de găsit, două care nu sunt publicate și una care face parte din larg spectru european al vremii. Deci? Care ar fi concluzia concluziilor? Că atât cei de la FAS dar mai ales cei de la AdD sunt niște nesimțiți care nu sunt în stare să caute materiale de găsit la o simplă căutare pe internet, nu citesc un minim de bibliografie înainte să publice un material. Un material în care niște oameni aruncă injurii nefondate la adresa unor specialiști. Niște amatori aroganți și habarniști care nu citesc cât scriu cei pe care îi acuză.
        Să ne înțelegem: există probleme destule în istoriografia română, așa cum este recunoscut în clar în ultimul articol pe care l-am citat dar dacă amatorii vor să contribuie cu adevărat la o cultură românească curată ar trebui să se ocupe de voluntariat într-o necesară „arheologie a arheologiei”, îndrumați de specialiștii de la muzeu. Ar trebui să facă grevă în fața muzeului să fie lăsați să participe pe de gratis la îmbunătățirea muzeului (în acest caz) și atunci ar fi de admirat. Dar așa, publicând la foc continuu prostii nefondate nu fac altceva decât să se îngroape singuri în derizoriu. Penibil!